Indaratnice sunt piedicile, dar ma doare inima cand incerc sa le sparg.
Libertatea este tot ceea ce vreau,
dar ma rusinez sa sper la ea.
Sunt sigur ca bogatia nepretuita salasluieste in tine
si ca tu imi esti cel mai bun prieten.
Dar nu am inima sa matur poleiala ce imi umple camera.
Giulgiul ce ma acopera este unul de praf si moarte.
Il urasc, dar il cuprind in brate-mi cu dragoste.
Datoriile-mi sunt mari, esecurile sunt mari, rusinea-mi este tainica si grea,
Si totusi, cand vin sa cer binele meu,
ma cutremur de teama ca nu cumva rugaciunea mea sa fie ascultata.”
Rabindaranath Tagore
Anasha's Blog 